Anita Dulman, consilierDulman Aniţa

Profesor psiholog în Cabinetul de Asistenţă Psihopedagogică

Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională Dâmboviţa  http://cjraedb.isj.edu.ro/

Cerinţele postului :

  • Studii: Facultatea de Sociologie – psihologie
  • Specialitatea: sociologie – psihologie
  • Grad didactic: I
  • Master în consilierea educaţională
  • Poziţie pe post: titular

Obiectivul postului:

Asigurarea asistenţei psihopedagogice a elevilor în vederea dezvoltării libere, integrale şi armonioase a elevului şi formării personalităţii autonome şi creative

IMG_7373

Atribuţiile consilierului  în conformitate cu fişa postului

  • Asigură informarea şi consilierea elevilor, părinţilor, cadrelor didactice pe diferite subiecte:cunoaştere/autocunoaştere, dezvoltarea personală a elevului,  adaptarea elevilor la cerinţele şcolare şi a activităţilor din şcoală la particularităţile elevilor
  • Asigură prevenirea şi diminuarea factorilor care determină tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic, absenteism şcolar
  • Efectuează, la cerere, examinări psihopedagogice ale elevilor din unitatea  şcolară
  • Iniţiază şi realizează activităţi de orientare a carierei elevilor din unitatea şcolară
  • Sprijină şi asigură asistenţa şi consilierea metodologică a cadrele didactice
  • Sprijină activitatea comisiilor metodice ale cadrelor didactice din unitatea şcolară
  • Sprijină activitatea de consiliere şi orientare a diriginţilor din unitatea şcolară
  • Asigură servicii de consiliere şi cursuri pentru părinţi
  • Recomandă părinţilor, consultarea altor instituţii pentru problemele care nu sunt de competenţa cabinetului de APP
  • Asigură servicii de consiliere şi asistenţă psihopedagogică pentru copiii cu cerinţe educative speciale.
  • Elaborează studii psiho-sociologice privind opţiunile elevilor claselor terminale vizând calificările profesionale prin învăţământul profesional şi tehnic
  • Se preocupă de formarea dezvoltarea personală continuă

IMAG0260

CADRUL GENERAL AL ACTIVITĂŢII DE CONSILIERE

Obiectivul general al  activităţii de consiliere psihopedagogică este cunoaşterea elevului şi facilitarea autocunoaşterii. Consilierul îşi asumă rolul de formator şi facilitator al dezvoltării armonioase a copilului şi adolescentului, a stării de bine şi a unei calităţi a vieţii superioare, în toate dimensiunile ei: emoţională, mentală, spirituală, profesională, socială şi fizică. Beneficiarii direcţi ai  activităţii de consiliere sunt elevii şi părinţii, iar beneficiarii pe termen lung sunt comunitatea şi societatea care au nevoie de persoane echilibrate, fericite, creative, responsabile, competente şi adaptabile.

Scopul şi obiectivele specifice ale  consilierii

Consilierea educaţională vizează funcţionarea psihosocială optimă a persoanei sau a grupului prin realizarea umătoarelor obiective:

  • promovarea sănătăţii şi a stării de bine –  funcţionare optimă din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emoţional, social şi spiritual;
  • dezvoltarea personală – cunoaşterea de sine, imaginea de sine, capacitatea de decizie responsabilă, relaţionarea interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învăţare eficiente, atitudini creative, opţiuni vocaţionale realiste;
  • prevenţie – a dispoziţiei afective negative, neîncrederii în sine, comportamentelor de risc, conflictelor interpersonale, dificultăţilor de învăţare, dezadaptării sociale, disfuncţiilor,  situaţiilor de criză.

Tipurile de consiliere psihopedagogică :

  • informaţională – oferirea de informaţii în domenii specifice;
  • educaţională – repere psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală, emoţională, fizică, socială şi spirituală;
  • pentru dezvoltare personală –  formarea de abilităţi şi atitudini care permit o funcţionare personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii stării de bine;
  • suportivă –  suport emoţional şi apreciativ;
  • vocaţională  – dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei ;
  • pentru situaţii de criză –  asistarea psihologică a persoanelor aflate în dificultate.

Consilierea psihpedagogică  –  perspectiva umanistă

Problemele psihice nu  sunt văzute în termenii de tulburare şi deficienţă, ci în parametrii nevoii de autocunoaştere, de întărire a eului, de dezvoltare personală şi de adaptare.

A ajuta şi a credita persoana ca fiind capabilă să-şi asume propria dezvoltare personală, să prevină diverse tulburări şi disfuncţii, să se simtă bine cu sine, cu ceilalţi şi în lumea în care trăieşte, reprezintă valorile umaniste ale consilierii psihopedagogice.

Consilierea vizează persoane fără tulburări psihice sau de personalitate, deficite intelectuale sau de altă natură şi facilitează  capacitatea de a face faţă eficient stresorilor şi sarcinilor vieţii cotidiene şi de a-şi  îmbunătăţi calitatea vieţii.

Consilierul ajută persoana sau grupul să înveţe strategii comportamentale, valorizarea potenţialului, dezvoltarea resurselor adaptative, atingerea unui nivel optim de funcţionare în lume.

Foarte importantă este  prevenţia problemelor ce pot împiedica dezvoltarea şi funcţionarea armonioasă, identificarea situaţiilor şi a grupurilor de risc, intervenţia înainte ca acestea să aibă un impact negativ şi să declanşeze crize personale sau de grup.

Consiliere vizează atât dimensiunea de prevenţie a tulburărilor emoţionale şi comportamentale, cât şi dimensiunea dezvoltării personale şi a rezolvării de probleme.

IMG_5246

Componentele stării de bine

  • acceptarea de sine –  atitudine pozitivă faţă de propria persoană, acceptarea calităţilor şi defectelor, percepţia pozitivă a experienţelor trecute şi a viitorului;
  • relaţiile pozitive cu ceilalţi –  încredere în oameni,  nevoia de a primi şi a da afecţiune, atitudine empatică, deschisă;
  • autonomia –  persoana independentă, hotărâtă rezistă presiunilor de grup, se evaluează pe sine după standarde personale, nu este excesiv preocupat de expectanţele şi evaluările celorlalţi;
  • controlul – are  sentimentul de competenţă şi control, îşi creează oportunităţi pentru valorizarea nevoilor personale, face opţiuni conforme cu valorile proprii;
  • sensul şi scopul în viaţă –  este direcţionat de scopuri de durată medie şi lungă, experienţa pozitivă a trecutului, bucuria prezentului şi relevanţa viitorului, implicare,  curiozitate;
  • dezvoltarea personală – manifestă deschidere spre experienţe noi, sentimentul de valorizare a potenţialului propriu, capacitate de autoreflexie, percepţia schimbărilor de sine şi pozitive, eficienţă, flexibilitate, creativitate, nevoia de provocări, respingerea rutinei.

Familia şi şcoala au un rol esenţial în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine.  Nu de puţine ori se constată că tocmai aceste instituţii generează condiţii ce subminează încrederea în sine a copiilor şi elevilor, îngrădesc autonomia şi  independenţa lor, şablonizează  individualităţile,  implică competiţii   neproductive   în   detrimentul   cooperării   şi   colaborării,   cenzurează bucuriile şi plăcerile cotidiene, induc percepţii ameninţătoare asupra lumii şi vieţii.

Focalizarea exclusivă pe latura intelectuală şi pe performanţele şcolare, ignorând nevoile emoţionale şi sociale, sunt căi sigure de diminuare a stării de bine şi de creştere a riscului pentru disfuncţii.

Şcoala nu mai poate ignora, în numele nevoii imperative de cunoştinţe şi rezultate şcolare performante, starea de bine şi de sănătate fizică, psihică, spirituală şi socială a elevilor săi pentru a nu deveni o instituţie segregată de individ, societate şi viaţă.

Înainte de a fi o instituţie care conferă diplome, trebuie să fie locul în care se formează persoane armonioase cu sine, cu ceilalţi, cu lumea, capabile să transpună în instrumente conţinutul diplomei, să opereze eficient cu ele, să se bucure de procesul şi produsul activităţii lor.

Consilierul  ajută elevii să parcurgă un demers de conştientizare, clarificare, evaluare şi actualizare a sistemului personal de valori, de favorizare a procesului educativ prin conturarea unor strategii de intervenţie cognitivă, motivaţională, emoţională şi comportamentală la nivel individual  şi de grup.

Consilierul încurajează diversitatea, exprimă deschis încrederea în capacitatea de schimbare pozitivă, nu face economie în aprecieri pozitive ale comportamentelor elevilor, subliniază rolul stimei de sine în dezvoltarea personală, recunoaşte rolul sentimentului de valoare personală în sănătatea mentală şi emoţională.