1.ISTORICUL ȘCOLII

Concentrându-se la Târgoviște un număr însemnat de oameni de cultură, s-a realizat un important schimb de idei, s-a creat un mediu cultural elevat care a contribuit la dezvoltarea învățământului. Școli vestite au funcționat în limbile slavonă, greacă, latină și română formând o generație remarcabilă de umaniști. Înființată în 1833 Școala Publică a avut o activitate meritorie datorită lui Mihalache Drăghiceanu, devenit profesor la Școala Normala din 1838 și inițiatorul primei biblioteci din oraș în 1840. Nevoia de școală și de învățători determină EFORIA ca în anul 1838 să transforme Școlile Naționale în Școli Normale “deoarce după absolvire, tinerii erau îndatorați a deschide școală în vreun sat”. La Târgovişte, deschiderea şcolii, în 13 iulie 1833, se datorează eforturilor lui Mihalache Drăghiceanu. Începând din 1841, acesta va îndeplini şi funcţia de bibliotecar şi pe cea de librar. Prin adresa din 30 decembrie el confirmă: “că au primit 73 bucăţi de cărţi ce s-au trimis…ca să depuie în biblioteca şcoalei”. De altfel, între 1841-1847 întâlnim o bogată corespondenţă între Mihalache Drăghiceanu şi Primăria oraşului în privinţa aprovizionării bibliotecii cu noi cărţi trimise de Departamentul din Lăuntru.
Treptat, bibliotecile şcolilor normale încep să se adreseze unei mase de cititori mai amplă decât cea a şcolii, devenind un factor important de instruire, formând nucleul viitoarelor biblioteci publice.
Crescând interesul pentru lectură, Eforia Şcoalelor se vede nevoită ca, la 11 aprilie 1847, să ceară pentru control lista tuturor cărţilor din bibliotecile şcolilor normale. Se păstrează astfel lista de cărţi din biblioteca Târgovişte, întocmită de Mihalache Drăghiceanu, ea fiind primul inventar de bibliotecă şcolară. Cuprinde următoarele rubrici: numărul “poruncii Eforiei” de expediere a cărţilor; numărul corespondenţei cu care au fost trimise de sfat; anul, luna, ziua expedierii acestui ordin; numărul autorilor şi al operelor, numărul grupurilor, numărul volumelor, numărul de inventar al cărţilor cuprinse în bibliotecă. Lista inserează 106 titluri, 29 fiind de literatură universală. Catalogul menţiona în afara traducerilor, care erau mai numeroase, materiale didactice, manuale de specialitate “Aritmetica” de Francover (tradusă de Eliade), “Gramatica” vornicului Iordache Golescu, “Prinţipuri de agricultură” de I. Petrescu, “condici comerciale”; studii istorice, “Hronicul moldo-vlahilor” de Dimitrie Cantemir::”Lecţiile vitejiei ale lui Mihai Vodă”, “Radu al II-lea de la Afumaţi”; lucrări cu caracter juridic (“Pravila lui Ipsilanti”). Literatura originală era prezentă cu poeziile lui Gheorghe Asachi, Barbu Paris Mumuleanu, Grigore Alexandrescu (“Eliezer şi Naftali”), Iancu Văcărescu, Ion Cătina, Cezar Bolliac, Dinicu Golescu (“Jurnal de călătorie”), lucrări dramatice ale lui Costache Caragiale.
De asemenea, câteva titluri de periodice: “Curierul românesc”, “Curierul de ambe sexe”, “Adaos literar”, “Almanah”.
Numărul elevilor Școlii Normale din Târgoviște crește, ajungând în 1846 la 90. Redeschiderea Școlii Normale după Revoluția din 1848 se va face după 10 ani, în 1858; numit ca director al Școlii Normale din Târgoviște, profesorul Mihalache Petrescu are obligația de apregăti localul de școală pentru primirea candidaților. Constituite ca așezăminte de stat, cu menirea de a forma corpul didactic, școlile normale aveau internate cu elevi bursieri, prin concurs se primesc cu prioritate cei cu note mari, absolvenți ai școlilor primare cu certificat de bună purtare. Promovarea dintr-o clasă în alta se făcea prin examene la toate materiile în scris și probă practică pedagogică.
În 1868 se deschid cursuri de pregătire pentru învățători ce funcționau seara între orele 1800 – 2000 în spațiul Școlii Primare Nr. 2 de băieți. Pentru Iluminarea sălilor de clasă directorul școlii, M. Petrescu „solicită Primăriei patru lămpi și gazul necesar ”.

2. EVOLUȚIA ȘCOLII – PREZENTARE STATISTICĂ
După Primul Război Mondial se hotărăște înființarea a 25 de Școli Normale la nivel de țară, iar la Târgoviște se deschide, în septembrie 1919 Școala Normală “Ion Heliade Rădulescu”. Pentru funcționarea ei Primăria pune la dispoziție spațiul la Școala Primară Nr. 1 de Băieți, iar cadrele didactice veneau de la liceele Ienăchiță Văcărescu și Mănăstirea Dealu. Școala Normală de Băieți din Târgoviște își deschide porțile în 1919 cu următoarele clase: clasa I cu 69 de elevi; clasa a II – a cu 22 de elevi; clasa a III – a cu 12 de elevi și clasa a IV – a cu 28 de elevi. Dintre profesorii școlii îi amintim pe Gr. Brănișteanu – profesor limba română, Damian Ionescu – profesor franceză și pedagogie, Al. Vasilescu – profesor istorie, geografie și drept, E. Eftimescu – profesor științe fizico-naturale, Maria Ionescu – profesor matematică, dr. I. alexandrescu – profesor igienă și medicină, maistru N. Constantinescu – profesor caligrafie, desen, St. Șerbănescu – profesor muzică și Anghel Nicolescu – profesor gimnastică.
Între 1920 și 1921 Școala Normală avea toate clasele până la a VI –a cu un total de 193 de elevi.
În 1923 “începe construcția localului de școală propriu în parcul comunal de lângă gară ˂acutualul Liceu Mihai Voievod˃ într-o poziție din cele mai alese” (G. Pârnuță, Începuturile culturii și învîțământului în județul Dâmbovița) . Toate cele șapte clase cu 420 elevi, 18 profesori titulari se vor muta în localul propriu în 1931; director – profesor de științe naturale, N. Mazilu. Pentru ca învățământul primar obligatoriu și gratuit să devină o realitate mai era nevoie de numeroși învățători la nivelul județului. În 1929 inspectorul șef Garofoiu, asistă la limba franceză pe profesoara Constanța Popescu, cerându-i să citească și să traducă în fața sa o lecție necunoscută; la geografie, profesorul Alexandru Vasilescu, la lecția “Italia” se folosește“ de mulaje, de tablă și de harta Europei pentru a explica munții, râurile și orașele Italiei”. Inspectorul concluziona: “dacă s-ar proceda așa în toate Școlile Normale (ceea ce voi impune tuturor profesorilor de geografie din țară) va fi un mare câștig pe linia metodico-pedagogică”.
În anul 1929 în școală ajungea inspectorul general din minister, C. Capitolin și constata cu amărăciune că: “elevilor le lipsesc cunoștințele de gramatică , cerând profesorului M. Gregorian ˂ să-i ajute suplimentar cu mai multe exerciții˃. Dintre dexterități muzica și lucrul manual rețin atenția inspectorului, acesta insistând să fie anagajat un specialist în muzica instrumentală, încât în final să se înființeze și o orchestră”.
În anul școlar 1930-1931, inspectorul de specialiatate Zamfiropol Dall îl apreciază profesorul de desen Vasile Blendea, distins absolvent al Școlii de Belle Arte, remarcat și de Nicolae Iorga care l-a trimis în străinătate la studii.
Disciplina limba română avea o încadrare valoroasă în persoana profesorilor Ioan Negoescu, titular și Alexa Tomescu, suplinitor asistați la ore de inspectorul din minister (printre care, Șerban Cioculescu) între 1930-1933. Erau apreciate modalitățile de lucru ale profesorului I. Negoescu în analiza poeziei “Doina”, în caracterizarea pastelului, cunoașterea sonetului , dar și cadrul lecției “Formarea limbii române”. Profesorul C. Constantinescu era considerat “bun cunoscător al limbii și al metodelor active folosite în conversație, întrebări precise și clare în franceză”.
În 1931 inspectorul general din minister Al. Batist îl asistă pe directorul Școlii Normale, M. Mazilu la o oră de botanică, apreciind calitățile de pedagog ale acestuia. Considera Școala Normală o unitate școlară care a pregătit viitoarele cadre didactice ale învățământului dâmbovițean.
Războiul a produs mutații radicale imprevizibile în toate sectoarele vieții economice sociale și politice. Instaurarea socialismului de tip totalitar a presupus și reorganizarea învățămâtului românesc în 1948. Reforma si-a propus obiective gen: înfăptuirea revoluției pe plan cultural, având drept scop crearea omului nou, realizarea unui învățământ de stat unitar având la bază concepția materialismului dialectic și istoric, transformarea școlii într-o instituție cu o largă cuprindere a tinerilor, lichidarea analfabetismului, politizarea învățământului. A fost copiat sistemul de organizare al învățământului sovietic, s-a renunțat la rolul religiei în educația copiilor, elevul a fost transformat într-un discipol docil fără opinie și conștiință. Unele aspecte ale reformei din 1948 au fost corectate pe parcurs când unele obiecte de învățământ și-au recăpătat ponderea cuvenită în planurile de învățare.
Desființată pentru o vreme, la 1 septemprie 1990 se înființează Școala Normală în municipiul Târgoviște cu sediul în strada Justiției, numărul 52 B. Din 1994 și până în prezent activitatea unității s-a desfășurat într-un local nou căruia i s-au adăugat în 2004 o sală de sport. În anul școlar 1999 – 2000 dobândește statutul de unitate reprezentativă ca urmare a rezultatelor excepționale obținute de colectivul didactic în activitatea curriculară și extracurriulară.
În anul școlar 2000 – 2001 se acordă de către M.E.N statutul de Colegiu Național (21 mai 2001 s-a organizat ediția I a Zilelei Colegiului).

In perioada 24.11.2010-23.06.2014 scoala a beneficiat de un proiect de reabilitare in urma caruia unitatea a fost modernizata, astazi activitatea didactica desfasurandu-se in conditii de nivel european.

Devenit în 2010 Școală Europeană, în 2013 menținând acest statut, Colegiul Național ”Constantin Cantacuzino” promovează un mediu educațional bazat pe flexibilitate, creativitate și inovație în sistemul de practici educaționale, pentru a forma personalități puternice, pragmatice, de succes, în concordanță cu valorile școlii, cu principiile și valorile europene și internaționale.